Nicolas de Stael

Cândva în 1940 trebuie să fi întâlnit-o pe viitoarea sa galeristă Jeanne Bucher, precum și pe artiștii Alberto Magnelli, Sonia Delaunay, Hans Arp și Le Corbusier. În septembrie 1942, familia de Staël s-a mutat la Paris, iar Nicolas a început să lucreze complet abstract. Prima sa expoziție a avut loc la Galerie Jeanne Bucher, precum și a doua (1944), în compania pictorilor Wassily Kandinsky și César Domela Nieuwenhuis. După eliberarea Parisului (tot cu Bucher) în 1945, prima recunoaștere pentru munca sa a venit la o expoziție personală. I-a cunoscut pe pictorii André Lanskoy și Georges Braque și s-a alăturat "Nouvelle École de Paris". În 1946, Jeannine a murit, iar mai târziu în același an s-a căsătorit cu Françoise Chapouton. S-au stabilit într-un studio mai mare și l-au primit în mod regulat pe Georges Braque. Datorită relațiilor influente, piața internațională a artei, în special cea americană, a început să se deschidă către De Staël pas cu pas (inclusiv la New York). Marile muzee din Londra, Paris, New York, Washington etc., au început să arate și ele interes pentru lucrările sale și a semnat un nou contract cu galeristul parizian Louis Carré. Cererea pentru lucrările lui De Staël a crescut enorm și călătoriile în Statele Unite au devenit parte a modelului obișnuit.