Bruno Sluydts

Bruno Sluydts: "La fin des certitudes" este titlul celei mai recente cărți a lui Ilya Prigogine. A fost și titlul pe care Bruno Sluydts l-a folosit pentru expoziția sa din 1999 în De Zwarte Panter, Anvers. Titlul se referă la legătura pe care Sluydts o face între un nou mod de gândire în știință, la care se referă în arta sa. După mai multe perioade în evoluția propriului stil, de la un fel de neo-expresionism, la postmodernism, cu referire la teme mitologice, punctul final de ruptură în știință a crescut. După ce a citit unele dintre noile teorii ale haosului, Sluydts a venit cu ideea de a încerca aceste teorii într-un mod plastic. Așa că teoria a devenit practică. A pornit de la fractali. Termenul "fractal" a fost ideea lui Benoit Mandelbrot. A luat-o de la cuvântul latin "frangere", care înseamnă "a rupe". Sluydts a început să-și împartă pictura în fragmente, "fractali". El a făcut referire la teorie folosind iterații, seturi Mandelbrot și altele. Când teoria haosului a fost înghițită de teoria mai universală a "sistemelor complexe", munca sa a devenit mai sobră și mai legată de subconștient. Atât creierul, cât și universul sunt ambele sisteme complexe. El a numit prima sa explicație a sistemelor complexe "auto-organizare", la fel cum sistemele dinamice instabile se organizează singure. El a transferat interacțiunea din natură în pictură, ceea ce a dus la titluri precum "Omul corelației" și "Ordinea liberă". Rezultatul este un amestec colorat și puternic de emoții, știință, gânduri și viață. De fapt, evoluția operei sale în sine funcționează ca un sistem complex. Se întoarce la lucrările sale neoexpresioniste, se referă la politică, știință și iubire și încearcă să creeze un nou limbaj plastic. Cu toate acestea, Sluydts pune mai puțin accent pe picturi decât pe teoria din spatele lor.